Trufa cu spori mari ( Tuber macrosporum Vittadini)

Engleză : Garlic Truffle, Smooth Black Truffle, Large Spored Truffle; Italiană : Tartufo nero liscio; Franceză : Truffe Lisse; Germană : Rheinische Trüffel; Maghiară : Nagyspórás szarvasgomba; Sârbă : Jesenji tartuf; Poloneză :Trufla wielkozarodnikowa

Corpul fructifer: Cu diametrul de 2-5 cm (uneori mai mare), are, în general, o formă rotundă sau – în unele cazuri – neregulată. Corpul fructifer poate avea bulbi sau poate fi plat, din cauza poziţiei ocupate în sol (dacă trufa este poziţionată pe ascuţiş).
Peridiumul, deşi acoperit de solzi, pare netedă faţă de peridiumul celorlalte trufe negre. La rândul lor, solzii au forme neregulate, sunt plate şi, preponderent, negre, asociate cu solzi colorate în roşu aprins, aşezate sub formă de pete pe mai multe părţi ale corpului fructifer. Suprafaţa peridiumului este întreţesută, deseori, de crăpături lungi şi mari, de-a lungul cărora se observă solzii maro-roşiatici amintiţi. La început, carnea trufei este gri-albuie, mai târziu devine maronie, mov-maronie, gri-maronie, având – mai întotdeauna – o gamă întreagă de nuanţe. Petele roşiatice se pot observa, uneori, şi în interiorul corpului fructifer. Nervura deasă din interiorul glebei este alburie la început, ca mai apoi să se transforme în maro deschis.

Caracteristici microscopice : Ascuşii au forma unui ou, sunt rotunzi şi au mărimea de 90-140 x 140 –120 µm. După cum arată denumirile română şi latină, ascocarpul voluminos conţine sporii cu cele mai mari dimensiuni din întreaga familie Tuber – aceştia pot fi observaţi chiar şi cu ochiul liber. Cei 1-3 spori roşiatici, de culoare maro-închis dispun de o reţea neregulată, ochiurile au dimensiunea de 6-9 µm. Mărimea sporilor este de 40-80 x 30-55 µm.

Perioada de creştere : din august până în septembrie. În câteva zone mai calde, tipic câmpeneşti, trufa cu spori mari poate apărea chiar deja pe la mijlocul verii, dar în Bazinul Carpatic cea mai potrivită perioadă de recoltare o constituie lunile de toamnă. Experienţele noastre relevă un grad scăzut de rezistenţă la frig a trufei. Dispare după primele îngheţuri mai serioase.

Răspândire : Este o specie cunoscută în Europa Centrală, respectiv în sudul continentului (Croaţia, Serbia, România, Ungaria, Slovacia, Franţa, Italia). În Ungaria apare sporadic în regiunea montană Északi Közép-hegység; în zona Alföld este o specie foarte rară. Habitatele cu productivitatea cea mai semnificativă se găsesc pe zone restrânse, în anumite părţi ale regiunii Dunántúl. În Transilvania trufa cu spori mari este o apariţie rară şi se găseşte doar în cantităţi mici. Trufarii o cunosc în special din zona Sighişoarei.

Specii-gazdă şi asocieri de plante : Creşte sub stejari ( Quercus sp.) şi plopi ( opulus sp. ) lucrările de specialitate mai menţionează şi teiul ( Tilia sp.). În Italia apare deseori în asociere cu alunul ( Corylus sp.) iar în Ungaria se asociază cu ( Ostrya carpinifolia ) (neam cu carpenul) nonindigen. Are o preferinţă marcată pentru apropierea apei, în zonele muntoase şi deluroase o întâlnim întotdeauna pe malul izvoarelor, a pârâurilor, în albiile strâmte ale râurilor sau în râpi. Apariţia ei în astfel de locuri nu este semnificativă din punct de vedere cantitativ, de obicei, se găsesc doar câteva exemplare. Trufa cu spori mari creşte, şi în zonele de câmpie, în aproapierea unei surse de apă sigure, pe malurile apelor sau în soluri cu apă freatică bogată: în păduri galerii situate de-a lungul cursurilor de apă, în pădurile de stejar ale suprafeţelor de teren inundabile inundate rar sau deloc de apă, în păduri mixte de stejari şi plopi şi în păduri de plop omogene. Dacă habitatele descrise îi oferă condiţii de viaţă favorabile, poate creşte şi în cantităţi mai însemnate.

Clima : Bazându-ne pe observaţiile proprii putem spune că producţia anuală a trufei cu spori mari e extrem de variabilă. Din păcate nu avem o imagine exactă despre condiţii climaterice favorabile sau nefavorabile creşterii. Totuşi, dacă pornim de la premisa că trufa cu spori mari preferă habitatele umede, aflate în imediata apropiere a râurilor şi terenurilor inundabile, ajungem la concluzia că precipitaţiile, cuantumul şi distribuiţia temporală a acestora trebuie să fie factori determinanţi ai dezvoltării corpurilor de fructificaţie. Anul 2001 a fost unul ieşit din comun din perspectiva producţiei. Am recoltat în jur de 50 kg de trufe cu spori mari. În alţi ani abia s-au găsit câteva kilograme. Merită să reţinem că în regiunea Dél-Dunántúl, unde am adunat cantităţi însemnate, primăvara anului 2001 a fost săracă sau în orice caz de performanţă medie în privinţa precipitaţiilor, în timp ce în iunie a plouat abundent. În celelalte luni ale verii precipitaţiile au căzut – iarăşi – în cantităţi medii, iar vara a fost puţin mai răcoroasă decât de obicei . În septembrie, la începutul perioadei de productivitate a trufei, s-au înregistrat cantităţi însemnate de precipitaţii. Se pare, deci, că specia nu necesită o temperaturi ridicate, mai ales pentru că pe lângă pădurile de câmpie însorite, aflate în apropierea râurilor, se regăseşte şi în asocierile de plantă ale zonelor muntoase mai răcoroase (de ex. în Transilvania). Habitate de trufă cu spori mari se pot întâlnită în locuri umbrite, dar ele apar foarte des şi la margini de păduri mai deschise, în cazul în care necesarul de apă este garantat. Specia ei parteneră cea mai frecventă pare să fie trufa de iarnă. Mult mai rar , atrage în apropierea ei şi trufa de vară.

Solul : Trufa cu spori mari creşte în special în solurile suprafeţelor inundabile şi aluvionare formate în apropierea apelor. Aceste tipuri de habitate se caracterizează prin acumularea periodică a unui surplus de apă, mai mult, în anumite perioade ale anului, pot fi acoperite în întregime de apă. O caracteristică aparte a solurilor preferate de trufele cu spori mari este fenomenul gleificării, creat în urma nivelului freatic ridicat sau în urma unei scurgeri de apă excesive pe o suprafaţă aflată la o altitudine joasă. Nivelurile gri-albăstrui de glei, semnalând procesul chimic al reducţiei, pot fi urmate de niveluri ruginii, în urma oxidaţiilor periodice. În prezent dispunem de prea puţine date referitoare la reacţiile chimice şi caracteristicile chimico-fizice ale solului fertil, dar se pare că în habitatele cu productivitate însemnată reacţia chimică neutră a unui sol extrem de consistent este însoţită de puternica prezenţă a conţinutului de materiale organice.

Alte informaţii : Trufa cu spori mari este o specie de calitate foarte bună, cu toate că piaţa nu o apreciază la justa ei valoare. În ceea ce ne priveşte, încercăm demult să-i conferim un statut ierarhic bine meritat în lumea gastronomiei, undeva între trufa franceză şi trufa burgundă, căci parfumul ei deosebit o aseamănă cu cea mai valoroasă trufă istriană. Bucătarii şef pricepuţi care au avut posibilitatea s-o întâlnească, o preţuiesc foarte mult. În excesul nostru de zel i-am creat chiar şi un nume mai sonor: credem foarte mult în succesul denumirii de „garlic truffle”. Ea exprimă – credem noi – parfumul şi personalitatea ei unică printre speciile de trufă neagră. Din păcate, în prezent, trufa cu spori mari nu prea se comercializează în Europa mai ales din cauza posibilităţii de aprovizionare dificile şi inconstante – iar toate acestea nu fac decât să îngreuneze cucerirea pieţei. În Franţa specia se bucură de apreciere unanimă, dar apariţiile ei sun rare. În Italia comercianţii o amestecă printre trufele burgunde. Dacă reuşim să-i definim mai clar exigenţele de sol şi precipitaţii, cultivarea ei în medii artificial create poate reuşi. Completarea recoltei provenite din flora spontană cu cantităţi cultivate artificial, ar putea duce la facilitarea semnificativă a valorificării pe piaţa internaţională a speciei. Preţul trufei cu spori mari se raportează la preţul trufei de vară. În ţinutul Brescia (Italia) o plantaţie relative tânără de 4-5 ani a început deja să producă în 2001 trufe. Poate e interesant de amintit că promiţătoarele pete de ardere au început să apară deja şi în jurul răsadurilor de 3 ani. În Serbia – unde i se cunosc habitate excelente – se fac alte experimente de cultivare.