Trufa de nisip Mattirolomyces terfezioides (Matt.) Fisch. (syn. Terfezia terfezioides(Matt.) Trappe )

Poloneză: Homoki szarvasgomba, Mattirolo szarvasgomba Sârbă: : Peščarski tartuf; Poloneză : Piestrzanka wloska

Corpul fructifer: variază între mărimea unei nuci şi a unui măr, are formă neregulată, sferică, suprafaţă netedă, uneori crăpată. Culoarea iniţială albă se transformă apoi în galben ocru. Exemplarele supradimensionate pot atinge greutatea de 400-500 grame. Tubercula este subţire, nedecojibilă; gleba albă, rozalie sau cu tentă de galben-ocru conţine mici cavităţi. În cazul exemplarelor tinere, consistenţa glebei seamănă cu cea a caşcavalului, mai târziu, ea devine molicioasă. Părţile exagerat înmuiate ale corpului fructifer se spală pur şi simplu sub apa de la robinet sau sub orice altă apă curată şi curgătoare. Parfumul său pare prea puţin intens la început, la exemplarele mai mature el devine complex: semănă cu mirosul de camembert, iar dacă trufa este păstrată un timp mai îndelungat, începe să sfideze limitele bunului simţ. Gustul dulce al trufei de nisip maturizate se află în deplină armonie cu parfumul emanat de corpul fructifer şi – ca atare – specia este unică printre ciupercile subterane. Totuşi, tocmai din cauza gustului său prea intens şi greţos, presupune o abordare culinară diferită de valorificarea gastronomică a celorlalte specii comestibile.

Caracteristici microscopice: Ascuşii cu formă eliptică neregulată au dimensiunile de 90-130 x 35-55 µm şi conţin 8 spori (15-19 µm) sferici, incolori sau uşor gălbui, cu ornamentaţie striată.

Perioada de creştere: în cazul unor condiţii meteorologice lipsite de extreme, creşte din august până în octombrie. În anii cu secetă îndelungată poate lipsi în totalitate din flora spontană.

Râspăndire: Deşi prima oară a fost descoperită în Italia, habitatele trufei de nisip sunt rare în ţară. Locurile sale preferate se află în Bazinul Carpatic – aşadar expresia de hungaricum nu i se potriveşte mai bine nici unei alte specii. A fost găsită în Serbia, în solul nisipos al pădurilor de salcâm din vecinătatea Banatului. Apare – înainte de toate – în straturile de nisip depuse de Dunăre, dar a fost recoltată şi în judeţele Tolna, Bács-Kiskun şi Pest (Ungaria), la fel ca în Budapesta. hungarikum kifejezés. Előkerült Szerbiából, ahol a bánáti részen találták homoki akácosban. Elsősorban a Duna által deponált homokon fordul elő, ismert Tolna, Bács–Kiskun, Pest megye és Budapest területéről.

Principalele specii-gazdă şi asocieri de plante: Până în momentul de faţă singurele relaţii de micoriză cunoscute şi demonstrate ştiinţific ale trufei de nisip sunt cele stabilite cu salcâmul (Robinia pseudoacacia), prin urmare salcâmul este considerat drept singurul partener stabil al trufei. Tipul de interacţie specială, ecto- şi endomicorizală a trufei cu specia-gazdă e extrem de greu de definit. Unele surse susţin că trufa de nisip a fost găsită şi sub pomi fructiferi ca cireşul (Cerasus avium) şi caisul (f. Armeniaca), totuşi, habitatele sale preferate rămân solurile nisipoase din pădurile de salcâm (asociaţii de plante Balloto nigrae–Robinion şi Bromo sterili–Robinietum). Dintre speciile culturii de Robinietum caracteristice pădurilor de salcâm cu solul nisipos sunt cele nitrofile; la nivelul soiurilor de tufă sunt prezente speciile Crataegus (Celtis occidentalis, Euonymus europaeus, Sambucus nigra és Rhamnus catharticus). Majoritatea vegetaţiei din care se compun asocierile de plante descrise mai sus preferă umiditatea; se numără printre ele şi o serie întreagă de specii submediteraneene. Plantele care indică prezenţa în sol a trufei de nisip sunt: floarea viorelei (Muscari racemosum), obsiga (Bromus sterilis), asmatuiul (Anthriscus cerefolium), turiţa (Galium aparine), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), usturoiţa (Alliaria petiolata) şi rostopasca (Chelidonium majus). Analizele au relevat un nivel mediu de 7,0-7,5% pH al acidităţii solului, combinat cu un conţinut de carbonat de calciu de 1-5%. Compoziţia de materiale organice variază între 3 şi 10%.

Alte informaţii: Mulţi sunt de părere că trufa de nisip e o specie a genului Terfezia. Corpurile fructifere ies deseori la suprafaţă – acesta este motivul pentru care căutătorii de ciuperci cu pălărie sau simpli plimbăreţi le descoperă mai des, decât o bună parte a câinilor trufari. Trebuie spus că şi comercianţii se feresc de speciile terfezia (trufă/triflă de nisip), aşadar trufa de nisip nu face obiectul unor tranzacţii profitabile pe piaţa europeană a ciupercilor subterane comestibile. Specie în mare parte necunoscută, dar cu caracteristici olfactive şi gustative particulare, trufa de nisip – chiar dacă ar fi prezentă pe piaţă – ar fi aproape imposibil de vândut. O strategie de marketing adecvată ar putea transforma – însă – caracterul său special într-o virtute unică, pe care nicio altă specie nu o deţine. Am constatat de la bun început că trufa de nisip preferă solul nisipos al pădurilor de salcâm, or salcâmul este o specie adusă în Ungaria, cândva în secolul al XVIII-lea, tocmai din SUA, unde trufa de nisip nici nu a fost descoperită până în momentul de faţă – iată o nouă enigmă a acestei interesante specii.